Dermatita atopica este o afecţiune cutanata inflamatorie, pruriginoasă, cronică ce apare la persoane cu teren atopic. Termenul de „atopie (gr.atopos)” a fost descris in 1924 de Cooka si Cooke pentru o tulburare cutanata „neobisnuita” sau „ciudata”, care a fost asociata in mod evident cu tendinta familiala, atat pentru febra fanului cat si pentru astm. Mai tarziu, Hill si Sulzberg au folosit termenul de „dermatita atopica” pentru a descrie pruritul cronic, asociat cu cresteri ale valorilor anticorpilor IgE.
Dermatita atopica are un debut caracteristic, in 60% din cazuri, in prima copilarie, insa poate sa apara la toate categoriile de varsta.
Afectează între 5 şi 25% din populaţia generală (este mai frecventa la copii 15-20% fata de adulti 1-3%). Una dintre cauzele de aparitie fiind reprezentata de schimbarea modului de viata – occindentalizarea lui- caracterizat prin:
• modificarea habitatului urban şi casnic (care însă creează condiţii pentru dezvoltarea acarienilor şi a gândacilor de bucătărie etc.);
• creşterea gradului de poluare;
• modificarea comportamentului alimentar prin introducerea de alimente noi (în special fructe exotice, arahide etc.), aditivi alimentari, regimuri hipocolesterolemice bazate pe produse de soia sau peşte etc.;
• creşterea standardelor de igienă, dar care implică şi creşterea agresiunilor asupra tegumentelor prin detergenţi, săpunuri si apă dură;
datorită acestor factori prevalenţa bolii este în continuă creştere.
Patogenia dermatitei atopice este complexa si insuficient inteleasa, fiind consecinta a mai multor factori implicați: disfunctia barierei cutanate, raspunsul imun exagerat, predispozitia genetica și diversi factori de mediu.
Sansele de a dezvolta dermatita atopica sunt de 2-3 mai crescute la un copil cu un parinte atopic, si de 3 pana la 5 ori, in cazul in care ambii parinti sunt atopici.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv este de multe ori facil in dermatita atopica, cu debut in copilarie si cu manifestari clinice evidente, insa deoarece nu exista criterii specifice clinice sau biologice s-a propus un algoritm de stabilire a diagnosticului cu criterii majore și minore:

Criterii majore:
1.Prurit
2.Morfologia si topografia leziunilor
3.Dermatoza cronica si/sau recidivanta
4.Antecedente personale sau familiale de atopie

Criterii minore:
1. Manifestari particulare ale dermatitei:
a. Xeroxa, ihtioza si/sau keratoza pilara sau hiperliniaritatea palmara
b. Dermatita mainilor si a picioarelor
c. Eczema mameloanelor, cheilita, pitiriazis alb
d. Eczema perifoliculara
e. Agravarea leziunilor sub influenta unor factori de mediu sau emotii
f. Prurit agravat de transpiratie
g. Intoleranta la lana sau solventi lipidici
2. Anomalii imunologice : titru crescut de IgE seric, reactivitate de tip I la testele cutanate, predispozitia la infectii cutanate
3. Anomalii functionale: paloare si/sau eritem facial, crize de sudoratie paroxistica, dermografism alb
4. Anomalii oculare si perioculare: pigmentare periorbitara, pliul Dennie Morgan, conjunctivita, keratoconus, cataracta subcapsulara anterioara

Pentru diagnosticul pozitiv este necesara prezenta unui criteriu major si a cel putin trei dintre criteriile minore.

Pruritul
Criterii majore: 1.Afectiune cutanata prurigionoasa
Criterii minore: 1. Istoric de leziuni flexulare (plica cotului, reg. poplitee, reg. perimaleolara, laterocervical)
2. Istoric personal de astm bronsic sau febra fanului
3. Istoric de tegumente xerotice in ultimul an
4. Dermatita flexurala vizibila (pentru copiii sub 4 ani, dermatita care afecteaza obrajii si fruntea)
5. Debut sub varsta de 2 ani.
Dermatita atopica este frecvent numita „mancarimea care se roseste”. Pruritul intens este o componenta majora a dermatitei atopice, afectand activitatile zilnice si somnul.
a) De ce mananca dermatita atopica?
Motivul aparitiei pruritului in dermatita atopica nu este pe deplin inteles, dar este recunoscut drept cauza originea comuna ectodermala atat a sistemului nervos cat si a pielii.
b) Factori ce conduc la aparitia pruritului
• transpiratia, xeroza, exercitii fizice, stres emotional, mediu cald, fibre de lana, sapunuri, detergenti, contact cu alergeni, etc.

Morfologia si topografia leziunilor
Clasic, in functie de topografie se disting 3 fenotipuri clinice grupate pe clase de varsta.
1. Dermatita atopica a sugarului si copilului mic (sub 2ani); cu debut in mod obisnuit in jurul varstei de 3-6 luni:
• distributie de multe ori simetrica: obraji, frunte, urechi, scalp, fetele de extensie ale extremitatilor si trunchi (adesea exacerbate de frecarea produsa de mersul „de-a buselea”), respectand nasul si regiunea peribucala. Leziunile au aspect eczematos, de un rosu viu, cu margini difuze, cu suprafata acoperita de vezicule, eroziuni si cruste, intens pruriginoase. Stare generala buna.

2. Dermatita atopica a copilului mare (juvenila) 2ani – pubertate
• distributie pe fetele de flexie ale membrelor (plica cotului, fosa poplitee), gat, glezne. Copilul prezinta placarde cu tendinta la lichenificare (mai ales in fosa poplitee si plica cotului), presarate de escoriatii si leziuni de suprainfectii. Adenopatia insoteste eruptia deseori. Eruptia are evolutie cronica, cu ameliorari sezoniere (vara). In jurul varstei de 7 ani o mare parte se vindeca spontan, insa cele cu debut tardiv, au tendinta de a persista pana la varsta adulta.

3. Dermatita atopica a adolescentului si adultului
• 7-10 % dintre copii cu dermatita atopica prezinta boala și la varsta adulta. In unele cazuri, eruptia reapare la maturitate, dupa ce disparuse in copilarie. Exista insa si cazuri la care atopia s-a manifestat in copilarie sub forma de rinita alergica, febra fanului sau crize de astm, iar la varsta adulta sub forma de dermatita atopica. Leziunile au distributie simetrica (fig.1): fata, gat, membre superioare, spate si flexuri, dosul mainilor; bine circumscrise, cu tegumentul ingrosat, acoperit de scuame aderente, cenusii. Predomina leziunile pruriginoase lichenificate, inconjurate de papule, infiltrate si adesea excoriate, pielea este uscata.

Antecedente personale de atopie

Dermatita atopica survine la persoanele predispuse genetic sa dezvolte si alte afectiuni atopice, cum ar fi astmul bronsic si rinita alergica (marsul atopic). A fost descris sindromul dermo-respirator alergic ce se defineste prin succesiunea sau co-existenta dermatitei atopice cu astmul bronsic. Clasic, dermatita atopica precede astmul, dar exista si situatia inversa.

Antecedente familiale de atopie

Daca un parinte este atopic, riscul copilului de a dezvolta dermatita atopica este de 25%; daca ambii parinti sunt atopici, riscul copilului de a dezvolta dermatita atopica este de peste 50%.

Ce alte semne fizice sunt asociate cu dermatita atopica

• Dermatografismul alb: intalnit indeosebi la adulti, este cauzat de tendinta la vasoconstrictie a vaselor mici prin actiunea agentilor fizici (mecanici, termici) si farmacologici.
• Xeroza cutanata: este cauzata de pierderea functiei de bariera a epidermului, rezultand pierderea excesiva de apa transepidermal
• Pitiriazis alb: Pete hiperpigmentare, cu scuama fina, particular pe obrajii copiilor cu fototipuri inchise.
• Keratoza pilara: Papule hiperkeratotice, eritematoase, la nivelul foliculului pilos, in special pe dorsul membrelor superioare si coapse, ce dau senzatie rugoasa la palpare.
• Cheilitis sicca: buze uscate si fisurate. Umezirea frecventa a buzelor in vederea calmarii manifestarilor subiective intretine si agraveaza leziunile.
• Pulpita fisurala: intalnita mai frecvent la copii, afectarea repliului unghial poate conduce la onicodistrofi

Autor: dr. Oprea Diana-Ioana, medic specialist dermato-venerologie

Bibliografie:

1. Bucur, G. (1987). Boli Dermatovenerice. Bucuresti.
2. Diaconu J.-D.(2002) Tratat de terapeutica Dermato-Venerologica.
3. Dermatology, Fitzpatrick’s Color Atlas and Synopsis of Clinical
4. Forsea, D. (1996). Compendiu de Dermatologie si Venerologie.
5. James E. Fitzpatrik, M. Dermatology Secrets Plus.
6. Lowell A. Goldsmith, S. I. Fitzpatrick’s Dermatology in General Medicine.
7. Patrascu, V. (2014). Boli Dermatologice si Infectii Sexual-Transmisibile.
8. Walter Burgdorf, W. S. (n.d.). Dermatology.

Comments

comments